duminică, 27 iunie 2010

De ce tu?...

Mereu mă întrebi de ce tu, iubito? De ce te-am ales, de ce am ales să lupt pentru tine, de ce cred în tine şi în dragostea noastră cu atâta forţă şi determinare, încât aş dărâma şi munţii... Răspunsuri simple nu există, e clar. Vreau să ştii, însă, măcar câteva lucruri. Lucruri pe care ţi le-am spus de nenumărate ori, dar pe care te încăpăţânezi (îţi ador încăpăţânările, să fim clare !) să nu le accepţi. Te iubesc fiindcă nu mă judeci înainte de a mă asculta, pentru că, şi atunci când lucrurile par disperate, găseşti puterea să mă încurajezi, pentru că nu suporţi să fii cocoloşită, dar mă laşi pe mine să fac asta, doar fiindcă ştii că aşa sunt eu :). Te ador pentru că mă asculţi cu interes chiar şi atunci când îţi povestesc nimicuri şi fiindcă orice lucru care mi se întâmplă devine important pentru tine doar fiindcă mi s-a întâmplat mie. Iubesc la tine felul în care îmi spui că sunt frumoasă, dimineaţa, la prima oră, după puţine ceasuri de somn, când orice femeie ştie că n-are cum să nu aibă cearcăne şi pleoape umflate şi părul încâlcit. Iubesc felul în care îmi explici chestii deja ştiute şi o faci cu seriozitate, didactic, irezistibil! Îmi place la tine totul, asta e clar! De ce te-am ales? Probabil fiindcă aşa a fost să fie. Mai important mi se pare de ce aleg să te aleg în continuare. Şi de ce tu mă alegi pe mine.

luni, 21 iunie 2010

Să le stea Codul în gât!

Au făcut ce-au făcut vajnici noştri finanţişti de la Minister şi au mai gândit o treabă. Mare. Să modifice ei Codul fiscal, a enşpe mia oară, astfel încât să moară orice artist din ţara asta. Repede. Ce vor dumnealor? Pe lângă transformarea activităţii independente într-una dependentă pentru orice liber profesionist care foloseşte, chiar parţial, sporadic şi din an în Paşti, baza materială a angajatorului, s-au gândit să micşoreze şi cota forfetară, de la 40, la 20 la sută, iar pentru creaţiile de artă monumentală, de la 50 la 25 la sută. Şi aşa, zic dumnealor, vor salva economia ţării de la pieire! Dincolo de aberaţia cifrelor prezentate pe site-ul MFP drept viitoare beneficii ale măsurii - fiindcă, să fim serioşi, niciun angajator nu-şi va permite să plătească ce vor ei pentru toţi angajaţii cărora acum le mai scapă câte o sută două de lei în plus faţă de amărâtul de salariu, mult sub media pe economie - nu mă rabdă inima şi trebuie să spun un lucru.  Dacă, în ceea ce priveşte lucrările de artă monumentală, poate se va mai găsi vreo soluţie - sponsori, contribuţie a comunităţii etc - pălmaşii din presă se vor înjumătăţi rapid. Scopul inginerii nou inventate de Fisc pare să fie favorizarea marilor trusturi de presă, câte mai sunt, singurele care îşi vor permite - POATE - costurile cu personalul asociate noii mişcări. În rest, va fi jale! Şi dacă acum, pe la TV şi radio, prin ziare, alea care mai ies pe piaţă, vedem multă ignoranţă şi o lipsă crasă de profesionalism, ambele cauzate, cel puţin parţial, de angajarea, pe doi lei, a unora care habar nu au cu ce se mănâncă meseria, chestiunea asta va rezolva problema. Fiindcă posturile şi publicaţiile în cauză vor dispărea, probabil, cu totul. La fel cum vor dispărea din bănci şi conturile nerezidenţilor. Asta aşa, la prima mână.

marți, 15 iunie 2010

Aniversare

Voiam să-ţi mulţumesc, iubito... Pentru că eşti aici, după un an, pentru că îmi suporţi, cu graţie, derapajele cicălitoare, exagerările, micile drame şi marile probleme. Pentru că mă iubeşti cum n-a făcut-o nimeni niciodată, pentru că simpla ta prezenţă îmi înseninează până şi cea mai mohorâtă zi, pentru că râzi la glumele mele şi plângi cu mine atunci când mă copleşeşte dorul. Se spune că dragostea nu trebuie celebrată prin aniversări, ci prin înţelepciunea cu care transformăm fiecare zi într-o sărbătoare. Cu tine, fiecare zi e plină, mereu altfel, mereu mai bună decât cea dinainte. Eu sunt mai bună cu tine. Mai puternică, mai încrezătoare, mai veselă, mai frumoasă.  Te ador!